Oțel inoxidabil 1.4547 vs 1.4462
EN 1.4547 se remarcă prin rezistența superioară la coroziune, în special în medii foarte agresive, făcându-l ideal pentru cele mai solicitante aplicații. EN 1.4462, în timp ce este foarte rezistent la coroziune, este utilizat în mod obișnuit în medii moderat corozive, unde proprietățile sale mecanice excelente și sudabilitate bună sunt foarte apreciate.
Oțel inoxidabil EN 1.4547 (UNS S31254 / 254SMO)
Compoziția chimică:
- Conținut ridicat de molibden (6%)
- Conținut mai mare de nichel (18-20%) și crom (19-20%)
- Adăugări de azot ({{0}}.18-0,22%) și cupru (0.5-1,0%)
Proprietăți cheie:
- Rezistenta la coroziune: Exceptional de mare,Placă ASTM A240 tip 2205în special împotriva coroziunii prin coroziune indusă de clorură, fisurare, pitting și coroziune în crăpături. Potrivit pentru medii dure, cum ar fi aplicațiile cu apă de mare.
- Rezistență și tenacitate: rezistență la curgere mai mare în comparație cu clasele austenitice standard. Menține o rezistență excelentă atât la temperaturi ridicate, cât și la temperaturi scăzute.
- Sudabilitate: Bună, dar necesită proceduri specifice pentru a evita fisurarea la cald și pentru a menține rezistența la coroziune.
Oțel inoxidabil EN 1.4462 (UNS S31803 / S32205)
Compoziția chimică:
- Conținut moderat de molibden (3-3,5%)
- Conținut de nichel (4,5-6,5%) și crom (21-23%)
- Azot (0.08-0,2%) pentru rezistență suplimentară
Proprietăți cheie:
- Rezistență la coroziune: Bună, cu rezistență excelentă la fisurare, coroziune prin stres și coroziune în spații în medii moderat agresive. Nu la fel de rezistent caPlacă din oțel inoxidabil 254SMOîn condiţii foarte corozive.
- Rezistență și tenacitate: rezistență ridicată la curgere, aproape dublu față de oțelurile inoxidabile austenitice convenționale. Duritate bună, deși puțin mai mică decât6MO UNS S31254, în special la temperaturi foarte scăzute.
- Sudabilitate: Foarte bună, cu risc mai mic de fisurare la cald în comparație cu tipurile de aliaje superioare. Pot fi utilizate tehnici de sudare obișnuite.
Cum să alegi: 1.4547 vs 1.4462?
Pentru aplicațiile care implică condiții extreme, cum ar fi expunerea la apă de mare sau procesarea chimică cu substanțe foarte corozive, EN 1.4547 este alegerea mai bună. În schimb, pentru aplicațiile care necesită rezistență și durabilitate ridicate în medii mai puțin agresive, EN 1.4462 este adesea preferat datorită rentabilității și performanței suficiente.
